Prea mic gand

Cercul Olimpic "Maricica Puica" isi propune an de an sa aduca zambetul pe fata celor care nu au avut norocul sa poata duce o viata normala. Asa s-a nascut dorinta de a realiza un proiect si la Grupul Scolar "Vasile Pavelcu", acolo unde invata copii surdo-muti. In continuare va prezentam impresiile unui membru al Cercului Olimpic "Maricica Puica" dupa ce a luat parte la actiunea "Trebuie doar sa vrei! Editia I".

"Intrând pe poarta şcolii pentru copii cu deficienţe “Vasile Pavelcu” nu am simţit nici o emotie, nimic din ceea ce aveam să simt. În faţa mea era doar o clădire asudată de ploile vremii care ascundea doar suferintă şi necaz. O suferintă pe care eu nu o înţelegeam pentru că nu am trăit-o. Dar toată această nepăsare a mea avea să se schimbe la vederea acelor copii. Şi atunci am înţeles… nu ei erau surzii… nu ei erau muţii… nu ei erau cei în cărucior… ci eu eram… sănătosul cel bolnav. Cel care în fiecare zi mergea, auzea şi vorbea a rămas uimit de comportamentul şi de purtarea acelor oameni. Oameni mai oameni decât noi. Deficienţele lor nu au fost doar înlocuite… ci şi transformate în glasuri de zâmbete, în mersul bucuriei, în auzul luminii, într-un parfum care dezgheţă poate şi cea mai împietrită inimă de pe pământ. Şi am reusit în sfârşit să văd că... acolo unde există un strop de puritate şi un rămăşag de gând bun nimeni şi nimic nu te poate opri. Cu atât mai mult boala sau neputinţa rămasă la stadiul de simplă uitare.

Şi am ieşit de pe poarta acelei şcoli poate la fel de fericit ca şi unul din acei copii care într-o zi mohorâtă a alungat norii cei grei de la poarta soarelui."